Pe scurt…
De ceva vreme ma tot feresc sa… am si eu blog. Nu stiu de ce, dar cred ca am scris destul pentru altii de vreo 8 ani pana acum. Asa ca o sa incerc sa duc blogul meu in zona pe care o agreez de foarte multi ani. Concret, aici, de acum in colo puteti pune “LA COLTZ” tot ce nu va place… sau va place despre domeniul AUTO si MOTO. Banuiesc deja ca reiese din cuvintele mele faptul ca acest domeniu il agreez. Multi ani am lucrat in media auto ( sa fim mai expliciti – pentru o revista Auto) si de foarte multe ori am fost “nevoit” sa ma feresc in a spune ceva de rau sau a trebuit sa formulez intr-un anume fel partile negative ale unui model.
Despre mine?. Ce complicat este sa scrii despre persoana ta. Cred ca este de ajuns ca am postat aici un blog pentru cei “muscati” de automobil. Asta inseamna ca si eu sunt dintre cei muscati. Poate de asta am aparut, nu pe pamant, ci aici pe blog. Asa incat… sa purcedem la discutii cat mai mult posibile sau imposibile despre AUTOMOBIL si conexe, deoarece de cativa ani buni… sa fie vreo 9 de studii in domeniul auto si vreo 8 de presa auto ma tot “invart” printre aceste subiecte si imi doresc un loc unde sa dezbatem multe lucruri. Sper sa participati si sa puneti sau sa spuneti “LA COLTZ” tot ce va doare despre acest domeniu.
Acum despre mine pe larg…
Referitor la commentul d-lui Mihai. Are dreptate. Cred ca m-am oprit un pic cam devreme din a sustine pledoaria “despre mine”. Domnul Mihai este cel mai in masura sa spuna orice despre persoana mea, cel putin din punct de vedere a ceea ce am facut pana acum. Ne cunoastem de aproape 6-7 ani si nu a dat niciodata gres cu sfaturile, cel putin in ceea ce ma priveste. O sa incerc sa vin cu cateva completari.
Cred ca totul incepe prin a visa. Intai visezi, a doua zi ti se pare interesant si te intrebi… oare visul asta poate deveni realitate? In multe situatii sunt cam greu de realizat, dar daca nu incerci nu stii cu adevarat cum este. Daca facem un calcul matematic pentru prima data am intrat in contact cu domeniul auto in urma cu aproape 20 de ani (eram prin clasa a 3-a). Cand pentru prima data mi-a intrat pe maini un… ALMANAH AUTO/MOTO anual si din cand in cand revista Autoturism, nu radeti… erau tiparite in Romania.
Cred ca am rasfoit, citit si rascitit acele pagini pana s-au desprins foile. Nu aveam acces la alte informatii. Macar acolo citeam cateva randuri despre cativa piloti din acele vremuri, despre cateva competitii Auto si mai ales despre modelele aparute la acea vreme. Acum chiar ma intreb de unde se inspirau producatorii acelui almanah la vremea respectiva. Sa nu credeti ca daca aveam numai 10-11 ani nu intelegeam nimic din informatiile pe care le gaseam in acea revista. Traiam printre oameni care cel putin o data pe saptamana surubareau la masini… cele care erau la vremea respectiva. (Ca exemplificare atasez 2 fotografii cu continutul unor materiale). Dupa ce am trecut de perioada comunismului maret, prin 91-92 au inceput sa apara pe la chioscuri reviste Auto de specialitate: Auto Bild si Autoplus. Chiar daca imi era greu sa inteleg multe lucruri (mai ales din Autobild) am reusit intr-un final sa invat termenii de specialitate (singurii care ma interesau). Cele doua reviste nu se comparau cu publicatiile romanesti ce-mi trecusera prin mana. Era o mare diferenta de imagine si informatie, asa ca am renuntat la cele autohtone pana in 93 cand … apare prima revista auto romaneasca moderna (Autopro). Sincer aveau dreptate la acea vreme. Era un produs autohton. Tot in 93 am avut de trecut unul din primele praguri ale vietii… trebuia sa aleg “ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare” (concret trebuia sa aleg liceul). O sa radeti… eram f f aproape e o cariera militara… sau de “militian” pentru ca tocmai se deschisese in orasul natal Ploiesti, un liceu de POLITIE. Imi placea ideea de … cu toate astea am ales dupa alte criterii (nu degeaba aveam casa plina de reviste, postere… cu masini) liceul “Grup Scolar Transporturi Auto”. Ce mai e de zis… NEXT LEVEL.
Daca pana in acel an eram un simplu cititor, de atunci am inceput sa si studiez mai atent ce se intampla cu “fiarele”. Cum era de asteptat, evitam materii gen biologie, istorie, geografie pentru ca apreciam prea mult partea REALA: matematica, materiile de specialitate. Ce spuneam la inceputul pledoariei? Vise… incepeau sa prinda contur si din vise au rezultat pasiunile . Am continuat si in liceu colectia revistelor de specialitate si imi facea placere sa le expun pe la cursurile de specialitate ca material didactic. Nici profesorii nu aveau la acea vreme acces la astfel de informatii. Trecand si prin liceul de specialitate, pasiunea s-a accentuat si am inceput chiar si eu sa cred ca … asta trebuie sa fac in viata, adica sa fiu aproape de domeniul auto, intr-un fel sau altul. Se numesc astea oare dorinte? Cred ca da. La inceputul clasei a 12-a (in ’97) a aparut si permisul de conducere categoria B (doar). Masina parintilor era subiectul tabu, poate si varsta era de vina.
Pana la vremea aceea nu m-am gandit niciodata mi-ar placea sa lucrez in presa auto. Apreciam munca celor de acolo numai pentru simplul fapt ca puteam citi lucruri noi, la care nu aveam acces. Treapta urmatoare a vietii a fost alegerea studiilor superioare. M-am interesat din timp de cele 2 facultati renumite din Romania, unde se putea studia la alt nivel automobilul, sau Autovehicule Rutiere (AR Brasov si AR Politehnica Bucuresti). Am ales Capitala. Daca stau sa ma gandesc mai bine, se pare ca alegerea a fost buna. De ce? Dupa ce m-am “plictisit” vreo 3 ani numai de matematici, materiale, fizica, rezistenta materialelor, organe de masini (chiar daca am inteles rolul lor), nu intelegeam unde sunt materiile de specialitate. Tot in anul 3 au aparut si aceste materii (vreo 2 la numar) dar nu preau interesante deoarece dupa 4 ani de liceu si 3 de facultate parca eram la acelasi nivel (exceptand faptul ca eram acum toba de carte la materiile enumerate mai sus). Poate nu am inteles nici eu de la inceput ca asta inseamma “studii superioare”. La sfarsitul anului 3 l-am cunoscut pe d-l profesor Gabriel Anghelache (conferentiar la vremea aceea, profesor universitar acum) la catedra AR, specializarea incercarea automobilelor. Nu pot sa neg faptul ca o cunostinta comuna ne-a apropiat mai mult, pastrand si relatia profesor sudent. Dintr-o pura intamplare am aflat ca domn’ profesor va face parte dintr-o echipa a unei reviste auto, iar eu m-am aflat la fata locului la primele teste care se realizau pentru numarul master. Prin intermediul d-lui Anghelache l-am cunoscut pe editorul sef (mai tarziu am alfat ca este si patronul) revistei Autoexpert (www.autoexpert.ro ). Am insistat sa-i ajut, atat cat se putea. Pentru ca revista era la inceput, era nevoie si de o echipa. Ideea editorului sef a fost aceea ce a avea o redactie tanara de pasionati (a nu se intelege obsedati ai acestui domeniu). La scurt timp am fost acceptat in echipa redactionala Autoexpert. Incepeau realizarile pe plan professional. Ce spuneam mai devreme? Ca nu m-am gandit niciodata ca o sa ajung sa lucrez in presa. Tocmai venise momentul. Pasiune era (si este inca) doar ca nu era prelucrata pentru jobul pe care am ajuns sa-l am (lipsea un pic practica scrierii). Dar cu timpul m-am perfectionat la locul de munca, cu ajutorul colegilor si a celor care m-au sustinut.
Tot la capitolul realizari trebuie sa amintesc si faptul ca la sfarsitul anului 2002 am fost desemnat sa particip la raidul umanitar “CU PAPUCII PRIN DESERT GENERATIA URMATOARE” http://www.cupapuciiprindesert.ro mergand pe un traseu de aproape 12000 km din Bucuresti pana la Dakar, la volanul unor “batrane doamne” (dacia pick-up) “zmacuite” cu gerovital tehnic (noile motorizari diesel si tractiune 4×4) pentru a mai rezista o vreme pe piata si pentru a crea o oarecare imagine produselor noastre in tari… mai mult sau mai putin dezvoltate din Africa. Pot spune ca a fost aventura vietii (pana acum), fapt datorat celor ce m-au acceptat in cadrul echipei Autoexpert. De atunci s-a mai ivit o pasiune, cea pentru masinile de teren si competitiile de 4×4, cum mai tarziu am putut descoperii si pasiune pentru vehiculele motorizate pe 2 roti, si de ce nu si pentru camioane (din 2003 devenind si posesorul categoriilor A, C si E). Din primul an am participat si la testele comparative pe care revista le realiza, fiind asistentul d-lui profesor Anghelache. In decursul celor 8 ani petrecuti la revista Autoexpert mi-au trecut prin mana peste 500 modele de autoturisme, am participat la peste 50 de lansari precum si la cateva saloane auto internationale.
De la finele anului 2004 am fost numit redactor sef al publicatiei si de aici responsabilitati mai mari. Nu pot spune ca mi-a fost usor, dar nici greu. Trecand peste partea de intelegere a fiarelor, a trebuit sa reactionez din ce in ce mai mult la partea de intelegere a oamenilor. Intai a celor cu care lucram si dupa a celor care ne citeau. Am pus echipa pe primul plan deoarece ei erau formatorii de opinie in aceast domeniu, iar informatia trebuia sa fie cat mai completa si pe intelesul cititorului. Tot la capitolul realizari am trecut si acesta reusita de a lucra si de a pastra o relatie cu oamenii din jurul meu. Poate e un dar aparut odata cu nasterea ta, sau poate apare prin educatia primita, sau de ce nu poate am invatat pe parcurs, acest lucru fiind necesar in munca noastra de jurnalist auto: COMUNICAREA.
Trecand peste cei 8 ani de presa auto, si peste faptul ca am reusit sa fiu fidel unei singure publicatii in 8 ani de activitate (lucru cam rar intalnit in breasla), am hotarat ca este momentul pentru o schimbare (…si asa au aparut proiectele de viitor, pe care le-am pus pe hartie in urma cu cateva luni). Daca tot am invatat atatea despre domaniul auto, am zis ca nu este timpul pierdut pentru o noua publicatie. De ce nu. Tot din experianta capatata am inteles ca nu este simplu sa apari cu o noua publicatie tiparita in care principalul adversar in realizarea unui astfel de vis va fi sustinerea financiara. Pentru ca viitorul se va muta cat de curand pe “ON LINE” sau internet … acolo voi plasa si eu proiectul meu. Acesta va contine ceea ce am invatat sa fac mai bine pana acum, poate chiar cu unele imbunatatiri in bine si sub alta forma, fara a fi presat de date exacte de aparitie sau de neplata unor reclame, ci doar de dorinta de a furniza informatia despre domeniul auto in timp cat mai real, din momentul aparitiei lor. Chiar daca si pe “on line” se duce un razboi pentru “clickuri”(sau pentru vizitatori mai corect spus) sper sa reusesc. Asfel, as putea intelege adevarata evoluti a mea: de la un simplu almanah citit in urma cu 20 de ani, la posibilitatea de a avea proprii tai cititori dar la alt nivel, oriunde si oricand, atata timp cat ai la dispozitie o conexiune de internet.
Cred ca acum se intelege cel mai bine de ce si eu fac parte din cei muscati de automobil.
Inca o data trebuie sa-i multumesc domnului Mihai Serban, pentru sfaturile bune pe care mi le da de fiecare data, dar si lui Dorin Dumitrescu cel mai simpatic barbos si unul din cei mai apreciati designeri din domeniul auto, persoana care in urma cu 8 ani m-a sustinut in cursa la care am luat parte pana acum: presa auto.
Comentarii recente